Zici că lipsa de preocupare şi de perspectivă a tinerilor de azi e indecenţă, că loazele ultimilor ani toacă banii servitorilor Occidentului, dar uite câtă delăsare şi obişnuinţă zace în vârstele mature! Câtă indecenţă la oamenii care nu vor să mai schimbe nimic, care vor numai să admită într-un mod confortabil... indecenţa din urmă: Sfârşitul.
7 comentarii:
e mişto de tot formaţia Timpuri noi, chiar indecent de muzicală.
(muzica bună şi Sfârşitul nu sunt pentru pudici:)
Dar cât de fain sunau vechile "Timpuri noi"! Dacă m-ai pune să aleg între un pudic şi-un pudel, aş alege pudelul. Pudicii nu dau din coadă la fel de plăcut şi nu se vor mângâiaţi.
P.S: Aproape că îţi vine să strigi: fii sinceră, pudoare! :))
Acum, nu am inteles de ce lipsa de preocupare si perspectiva "zici" ca este indecenţă. Si pana la urma ce preocupare si ce perspectiva? :)
Toate cele bune! :D
Alinooo, mi-e dor de tine, nebuno! Mi-e dor de lumea în care am crescut şi care creştea sub ochii noştri. Uiţi supărările mele de demult, când nu reuşeam să fac se-apropie continentele-ntre ele, când mă rugam pentru un zâmbet între tine şi Diana? :))
P.S: Mea culpa. Aceea era lumea mea, nu cea de-acum, când nu mă recunosc şi nici pe cei mai dragi nu mi-i mai recunosc. Şi-aveam atâtea de la ei s-aştept...
Raspunsul dvs. mi-a adus un zambet. Ce vremuri...
Sa nu renuntati la scris. Este singurul lucru constant dintre noi 3. :)
Cat despre tatal dvs. am vrut sa va scriu un commentariu si la postul trecut... Dar am zis ca nu se cade si va deranjez. Acum imi iau inima "nebuno" in dintisori si va spun; El este cu dvs. Si daca nu-l puteti imbratisa fizic sigur il puteti imbratisa spiritual.
Si acum revenind; pentru ca trebuia sa le impart precum doua carti diferite.
Lumea dvs este cea de acum. Prin simplul fapt ca sunteti aici, acum. Perspectivele din trecut mereu par mai dulci.
Am vazut un film in care un anume scriitor isi dorea sa traisca in trecut, considerand perioada Hemingway si Fitzgerald fiind una potrivita lui. Punctul culminant al filmului este in momentul in care scriitorului i se ofera posibilitatea de a calatorii in trecut.
Acesta constata ca oamenii de atunci doresc la randul lor sa traiasca in alta epoca de aur. Deci morala?
...
Lipsa de preocupare si perspectiva nu este in sine o preocupare si o perspectiva? :)) Scuzati-mi nelamuririle si eventuale neintelegeri. Dar nu sunt un adept al cuvantului si uneori tare greu mi se pare ca mai inteleg.
Mulţumesc pentru gândul bun cu "mon papa". Chiar îmi spuneam la trezire că inteligenţa, simţul umorului şi cultura nu prea ne ajută în viaţă dacă nu facem alegerile potrivite, considerându-ne inspiraţi dincolo de timp; asta cred că făcuse el cu "maman", eu aş fi evitat-o... cu riscul de-a mă aneantiza pe mine însumi acum! :))
Apoi, să ştii că dau şi eu "search" în imaginile din trecut ca să mă conving de prezenţa răului în el, dar tot cred că lumea funcţiona mai bine. Ori poate că am început să mă bucur solipsist de rezultatele unor alegeri din ultima vreme şi percep distanţa dintre mine şi lume cu un ochi mai critic pentru lume, văzând-o cum se degradează, poate cum stagnează? Nu ştiu, se poate să inversez numai timpul cu spaţiul: ceea ce ar trebui să văd în spaţiu, văd în timp... oamenii de departe par mai inofensivi aşa :)
Ca să devină o preocupare... lipsa de preocupare, trebuie găsite câteva temeiuri şi convingeri filosofice sau de altă natură. Or... îmi face impresia că unii dintre cei de acum sunt lipsiţi de orice convingere, citesc în ochii lor nevoia ventuzară de concret: te recunosc în simbolurile construite de societate - statura, venitul, ascendenţii etc. Nimic din ce eşti tu de fapt, deşi unii tocmai prin astea vor să fie recunoscuţi... şi te taxează de "nerecunoscător" că nu le-arunci priviri pofticioase. Dar tu ştii mai bine asta, faci parte din regnul feminin! >D< :)
P.S: Şi, dincolo de cuvinte, tot mi-e dor de alte vremuri, poate de alţi oameni...
Trimiteţi un comentariu