Btw, să vezi ce clip freudian am găsit cu Heigl! Tipa face o campanie media pentru castrarea câinilor (s-or fi înmulţit şi la ei!), curios e că aflasem în ultima vreme şi că şi-a iertat soţul care a înşelat-o. Să fie vreo legătură între cele două? :)) Oricum ar fi, cum să înşeli aşa o frumuseţe, nu te bate Dumnezeu? Sau te iartă cel al... câinilor? :))
(clipul se intitulează: "Katherine Heigle hates balls". Asta apropo de misogini şi misandre! :))
În altă ordine de "idei", io zic că, dacă nu e pentru pedeapsa cu moartea, chiar şi pentru câini, deja l-a iertat pe respectivul, măcar pe jumate. Iar, dacă mai pui că o castrare, chiar şi sublimată, a soţului ar fi, totuşi o pornire masochistă, de care cred că e conştientă, înclin să deduc că cele două planuri nu se întretaie.
Amuzant clipul, iar tipa cred că are reale talente actoriceşti. Cam vulgar (grosolan, pe alocuri), dar, mă rog, e făcut în America, asta e tendința umorului, unul anatomico-scatologic, deci trebuie să ai o oarecare îngăduinţă.
Dar ştii că, dincolo de glumă (că vorba ceea, gluma e glumă), mi se pare că este ceva adevărat acolo, la multe, multe femei?
Am o percepţie oarecum contradictorie, momentan, trebuie să o sistematizez, dar pe loc, dacă e să o iau pe componente, ideea ar fi următoarea:
1. femeile caută la bărbaţi "ouăle", în diverse forme, cu diverse gusturi, iq-uri, etc., dar fără "ouă" (a căror definiție şi înţelegere, ca manifestare, variază de la o categorie socială sau educaţională, la alta), deci, fără "ouă" eşti mort. "Ouăle" sunt esenţiale în amorul şi respectul unei femei; şi
2. Femeile urăsc "ouăle". Mai ales când se manifestă direct, vis-a-vis de ele. Aş zice că la e frică de ele.
Ei, ce zici? Deja, puse în perspectiva asta, lucrurile încep să fie clare. Oarecum... Mă rog, ţi-am zis că trebuie să sistematizez. Deci, ne auzim pe tema asta, peste vreo doi ani. Cred că trebuie să inventez un nou concept, de "ouă cu prosop". Toate bune!
Nu ştiu, cu ouă sau fără, pe mine m-au plăcut cele cu care am interacţionat. Am urât numai unele tipuri de caracter, în speţă caracterul de curvă (cine-l iubeşte? poate doar ipocriţii). Repet, asta poate afecta orice membru al speciei umane. S-ar putea face multe clasamente şi clasificări, licenţe, dizertaţii şi teze despre cum unele curve fac pe nebunele, despre cum să deosebeşti o nebună autentică de o impostoare, dar... e Crăciunul, totuşi! E sărbătoarea famigliei, a naşterilor, să fim iertători şi să auzim focul trosnind lemnele în sobă, zdrăngănitul pluguşorului...
P.S: Eu sper că ai luat în glumă discuţiile noastre de pe aici, altfel aş crede că suntem atinşi de vreo nevroză obsesională. Iar asta, ca orice boală bio-socială, se tratează prin coabitarea cu celălalt... bine ales! Să auzim de bine! :)
4 comentarii:
Sunt absolut de acord cu ipoteza dvs., dragă colega.
Care anume? Că "jingle bells"? :))
Btw, să vezi ce clip freudian am găsit cu Heigl! Tipa face o campanie media pentru castrarea câinilor (s-or fi înmulţit şi la ei!), curios e că aflasem în ultima vreme şi că şi-a iertat soţul care a înşelat-o. Să fie vreo legătură între cele două? :)) Oricum ar fi, cum să înşeli aşa o frumuseţe, nu te bate Dumnezeu? Sau te iartă cel al... câinilor? :))
(clipul se intitulează: "Katherine Heigle hates balls". Asta apropo de misogini şi misandre! :))
http://www.youtube.com/watch?v=yF2TyajIL94
Nu, domnu', că sărbători cu bine!
În altă ordine de "idei", io zic că, dacă nu e pentru pedeapsa cu moartea, chiar şi pentru câini, deja l-a iertat pe respectivul, măcar pe jumate. Iar, dacă mai pui că o castrare, chiar şi sublimată, a soţului ar fi, totuşi o pornire masochistă, de care cred că e conştientă, înclin să deduc că cele două planuri nu se întretaie.
Amuzant clipul, iar tipa cred că are reale talente actoriceşti. Cam vulgar (grosolan, pe alocuri), dar, mă rog, e făcut în America, asta e tendința umorului, unul anatomico-scatologic, deci trebuie să ai o oarecare îngăduinţă.
Dar ştii că, dincolo de glumă (că vorba ceea, gluma e glumă), mi se pare că este ceva adevărat acolo, la multe, multe femei?
Am o percepţie oarecum contradictorie, momentan, trebuie să o sistematizez, dar pe loc, dacă e să o iau pe componente, ideea ar fi următoarea:
1. femeile caută la bărbaţi "ouăle", în diverse forme, cu diverse gusturi, iq-uri, etc., dar fără "ouă" (a căror definiție şi înţelegere, ca manifestare, variază de la o categorie socială sau educaţională, la alta), deci, fără "ouă" eşti mort. "Ouăle" sunt esenţiale în amorul şi respectul unei femei; şi
2. Femeile urăsc "ouăle". Mai ales când se manifestă direct, vis-a-vis de ele. Aş zice că la e frică de ele.
Ei, ce zici? Deja, puse în perspectiva asta, lucrurile încep să fie clare. Oarecum... Mă rog, ţi-am zis că trebuie să sistematizez. Deci, ne auzim pe tema asta, peste vreo doi ani. Cred că trebuie să inventez un nou concept, de "ouă cu prosop". Toate bune!
Nu ştiu, cu ouă sau fără, pe mine m-au plăcut cele cu care am interacţionat. Am urât numai unele tipuri de caracter, în speţă caracterul de curvă (cine-l iubeşte? poate doar ipocriţii). Repet, asta poate afecta orice membru al speciei umane.
S-ar putea face multe clasamente şi clasificări, licenţe, dizertaţii şi teze despre cum unele curve fac pe nebunele, despre cum să deosebeşti o nebună autentică de o impostoare, dar... e Crăciunul, totuşi! E sărbătoarea famigliei, a naşterilor, să fim iertători şi să auzim focul trosnind lemnele în sobă, zdrăngănitul pluguşorului...
P.S: Eu sper că ai luat în glumă discuţiile noastre de pe aici, altfel aş crede că suntem atinşi de vreo nevroză obsesională. Iar asta, ca orice boală bio-socială, se tratează prin coabitarea cu celălalt... bine ales! Să auzim de bine! :)
Trimiteţi un comentariu