Mizantropie gonococică...

M-au trezit nişte bătăi în uşă insistente. Cu ochii cârpiţi de somn, cu părul vâlvoi, deschid unei doamne ce ţine în mână un tabel misterios (d'oh, cât urăsc eu tabelele astea! îmi amintesc de serviciu şi de inutilele statistici, de procesele verbale şi de rapoarte). Îmi spune că trebuie ridicate nişte pachete din partea Uniunii Europene şi dacă proprietarul nu vrea să le ia, că poate să vină altcineva... Răspund monosilabic şi-i dau numărul de telefon al omului, apoi închid uşa cu atenţie ca să nu jignesc pe nimeni. Femeia mă cunoaşte de câţiva ani, mi-a fost elevă la seral şi acum e angajata primăriei. Aproape că se bucura când m-a văzut şi a exclamat: "Pe cine văd?!"

Săraca, n-are nicio vină ea, n-aş putea să-i detaliez ura mea faţă de lume şi familie, faţă de iubite şi prieteni etc. Aş şoca-o. Dar nici să zâmbesc nu-mi venea, fusesem luat din somn. Iată de ce e bine să ne ţinem struniţi demonii ori de câte ori avem de-a face cu ceilalţi, aşa îmi explic unele zâmbete îngheţate pe chipurile din jur... sunt un fel de pact de neagresiune pe care îl semnăm cu ceilalţi înainte să-i întâlnim. Ce bine că nu trăiesc în anii lui Hitler şi Stalin! Aş fi devenit unul dintre locotenenţii sistemului, un torţionar fără discernământ...

Cred că numai copiii - cu reacţiile lor dezarticulate de pe holuri sau cu întrebările şi zâmbetele lor tembele - mă mai fac să uit mizeriile pe care trebuie să ni le trecem cu vederea zi de zi, noi, adulţii. Neseriozitatea copiilor mă face să cred uneori că totul e un joc, o joacă la care nu mă pricep şi la care mormăi ursuz necunoscându-i sau neacceptându-i regulile...

Update, 21 Ianuarie 2012: Rectific, după imaginile din ultima vreme cu jandarmi bătând cu bestialitate protestatari în Piaţa Universităţii, realizez că n-aş putea servi un stat poliţienesc vreodată. Mesajele oamenilor către autorităţi mi-au arătat încă o dată că societatea e mereu mai înţeleaptă decât statul... Iar despre jandarmi aflai astă seară că vor primi "restanţe" de 5000 de lei fiecare pentru norma de hrană şi uniformă... Îmi vine să vărs!