M-am lăsat îmbrăţişat de unde
Şi le-am dăruit salutul vostru..
Pe drumul de întors, m-au fulgerat două imagini:
Imaginea unu:
Habanera neoplazică
Ne-am adunat vreo cinci sau şase
Îl admiram din staluri pe Bizet
Erai cu noi alături, iar pe scenă,
Carmina ta
În rochii lungi sau roşii,
Ne atrăgea pe toţi
Şi ştiu cât te mândreai cu ea
Apoi, când ne-am bocit pe umeri amândoi,
Că nu mai e, că nu mai suntem,
Eu mi-am tot spus, Mitică drag,
Un dans cum e acela nu se-ncheie...
Imaginea doi:
Huck Finn sau jocul de şah absurd
De la terasa unde-mi sorb cu pai matina
Am văzut un drac blond,
Tuns castron, cu sarafan de vanilie
Ţopăind bezmetic lângă gelaterie
Lua scaune liliputane şi le-mpărţea
Pe roluri
Ca într-un şah absurd cu doar o piesă
Juca, pe rând, rolul reginei,
Al regelui şi al nebunului
Apoi, răzgândindu-se, a luat o pernă
A făcut-o ferfeniţă
Şi-a azvârlit-o-n cer ca nori
...A fost prima dată
Când m-am posomorât, şi ultima,
Că n-am încă familie, copil
La-ntors, o libelulă neagră, lungă,
S-a prăbuşit în faţa mea, pe drum,
Cu aripi lungi, elicopter...
11 iulie 2009
Cum ţi-am promis, cum mi-ai propus...
Publicat de
Filonous
la
13:28
0
comentarii
10 iulie 2009
- Da' una d-a ta, aşa, nu ştii? - Nu. - Păi, de ce nu ştii? - Pentru că nu am. - Da' să te ţii de intrigi ai!
P.S: Cinismul absolut mi se pare că vine din replica: "Să nu mai mănânci carne. Ştii câte toxine elimină un porc la tăiere?"... Cui se adresa? Lui Petrini, care se afla în pragul inaniţiei! X-(
Publicat de
Filonous
la
17:16
11
comentarii
09 iulie 2009
Imersiuni expiatoare...
M-am avântat în oceanul de sticlă tremurândă
Pe nisip, o colonie de caşaloţi, eşuaţi în concedii
Şi nu înţelegeam, înfierbântat de mers,
De ce apa e atât de singură la ora aia...
În difuzoare, se-auzea Chirilă urlând la Radio Vacanţa:
"M-am săturat de patul meu de-acasăăă!"
Şi-atunci am plonjat, deschizând ochii
Îndată ce-am atins cu mâinile subfaţa încreţită
Am înmărmurit, am plutit şi m-am lămurit:
Din adâncuri priveau mii de ochii străvezii,
Meduze minuscule, ca nişte nasturi din jeleu,
Râzându-şi de-ndrăzneala terestrului gonit de soare
Surorile lor, algele, dansau către mal
Iar ele, mai cutezătoare, ocupaseră largul
Nu-i nimic, mi-am spus,
Şi le-am întins mâna cu prietenie
E mare destulă pentru toţi...
Publicat de
Filonous
la
13:18
0
comentarii
08 iulie 2009
Urlu noaptea pe străzi...
Adică, eu am luat acum câţiva ani o amendă de un milion de lei pentru că am făcut pipi după un container, la ieşire din Hârşova. Jandarmul, care aştepta un control de la centru, din Constanţa, deci avea plan de amenzi de făcut, mi-a spus că nu poate să verifice dacă n-am mai avut nicio contravenţie, aşa cum susţineam, pentru a-mi da avertisment în loc de amendă, fiindcă nu le funcţiona reţeaua de calculatoare. Culmea, n-am primit amendă pentru micţiune, ci pentru nelegitimare. Eu, care i-am întins imediat buletinul, când m-am întors din acţiune! !!?? Şi a trebuit să fiu recunoscător că nu am luat două milioane, pentru exhibiţionism şi profanare de morminte (la 100 de m depărtare se afla un cimitir şi probabil că le tulburam somnul celor duşi). Logic, de vreme ce nu întâlnisem nicio toaletă publică pe ultimii 20 de km! Aşa că jandarmul universal a fost îngăduitor cu mine şi m-a amendat pentru nelegitimare, eu "aflându-mă în zona judecătoriei Hârşova". Cum nu exista vreun martor, a trebuit sunat unul de serviciu care a venit abţiguit, cu maşina personală, să depună mărturisirea în acuzarea mea. Deja mă simţeam un atentator la siguranţa statului, un terorist, mai ales că nu ştiu nici acum dacă sau de ce Hârşova avea judecătorie. Dar puteam fi în zona unui depozit de armament, deci trebuia să fiu suspect. Logic de absurd, evident! Aşa că am continuat drumul spre Constanţa cu procesul verbal în buzunar, că nu am putut plăti amenda pe loc. Şi a trebuit să merg la administraţia financiară a oraşului unde locuiesc, iar apoi să mă prezint la Comandamentul Jandarmeriei Constanţa cu adeverinţa de plată, încât să redevin cetăţeanul model din prezent! Şi uite aşa conştiinţa mea, onoarea mea de cetăţean a fost reperată! Iar Jandarmul Exemplar a ieşit curat la control, Şeful care făcea inspecţia era mulţumit de planul său îndeplinit, Comandamentul avea documentele doveditoare marcate, Administraţia mea financiară a printat o adeverinţă care îi justifică iar existenţa, deci toate îşi justificau fiinţarea. Iar eu, cetăţeanul corijat, sunt nevoit să dialoghez cu elevii despre vocea societăţii în democraţie, despre avantajele şi confortul WC-istic al capitalismului în care colcăim de două decenii încoace. Bine măcar că e vacanţă şi ţin prea mult la soarele meu de dimineaţă ca să nu uit atâtea...
P.S: Prietene, nu-mi mai spune că trebuie să înţeleg atâtea. Iar încep să urlu noaptea pe străzi!
Publicat de
Filonous
la
00:42
4
comentarii
06 iulie 2009
"Cine-i la mijloc?" - leapşa de la Aprozarnet :)
Jocuri de vacanţă. Dacă nu ies cum vă place, trageţi-l de urechi pe Aprozarnet! :))
“1. Vezi cine-i la mijlocu` blogrolului tau.
2. Spune cine este, si mai mult…ce rol i-ai da intr-un film, dac-ar fi dupa tine.
In ce fel de film vrei tu.
(genul de film spus, sau numele filmelor daca sunt deja existente)
3. Trimite leapsa asta lui, cat si inca altor doi oameni de deasupra lui si la alti doi de dedesubt, din blogroll"
La mine sunt:
şi
saints of glass
Celei dintâi cred că i s-ar potrivi rolul principal din filmul Când D'Artagnan a fost să fie fată, într-o ecranizare după cartea omonimă a lui Mircea Şerbănescu. Isteaţă, năzbâtioasă, cu simţul umorului, justiţiară şi cu visul de a-nvăţa să meargă pe role amânat de încercarea de a face tsukahara cu aparatul foto, plonjând din podul casei bunicilor!!! :))
Celei de-a doua i s-ar potrivi rolul jucat de Kristanna Loken, T-X, din Terminator III, că tot am revăzut filmul aseară şi m-am gândit că şi ea joacă destul de dur în viaţa reală şi vânează Julietele afectate din jurul ei (Claire Danes, actriţa vânată în film, a jucat un rol de Julietă şi ea, într-un alt film, împreună cu Romeo-ul Leonardo Capre! :)).
Trimit leapşa mai departe, după indicaţiile lui Aprozarnet, Medeei şi Faringomeronului de Aur, aflaţi deasupra; de asemenea, lui Cosmin şi Cafelei avec Sourire, situaţi în partea opusă. Have fun! :)
Publicat de
Filonous
la
07:59
5
comentarii
05 iulie 2009
Ars de soare sau Ars Memoriae...
Vă recomand articolul d-lui Valeriu Gherghel, "Bruno şi ridiculizarea destinului". E magistral! :)
Publicat de
Filonous
la
14:40
0
comentarii
03 iulie 2009
La pas... cu firele de nisip
Publicat de
Filonous
la
19:48
19
comentarii
01 iulie 2009
Mi-e un dor, al naibii de dor...
Să mai scrijol o dată cu privirea
Ruinele Salonicului
Şi să-mi răsune în ochi
Zâmbete de clădiri
Cu denumiri anistorice,
"Akademia", "Lykeon" şi "Gymnasium"
Şi să mai văd tinere grecoaice urâte
Cu feţe roşiatice, cu şolduri ample
Sau greci mortali pe scutere,
Pentru fetele noastre
Mi-e dor, un al naibii de dor
Să dau rotocol Ioaninei
Şi să mă-nvelesc de frunzele ascuţite de măslin
Mi-e un dor, al naibii de dor
Şi merii verzui ai şoselelor... şi marea.
Publicat de
Filonous
la
18:45
0
comentarii
Abstracţie de la sfârşitul pământului...
Dacă începutul acestei lumi a fost din dragoste şi calm; dacă duhul divinităţii plutea la început nestingherit asupra mărilor şi oceanelor, sfârşitul ei... nu poate fi unul regresiv, succesiv, ci radical. Nu avem şansa unui cataclism, nu avem nici timp de procese. Aşteptăm furia şi facem exerciţii de aşternut privirea pe lucruri şi pe noi...
Publicat de
Filonous
la
15:29
0
comentarii
30 iunie 2009
Bucuria limbajelor primitive...
Am plecat ochii stânjeniți
Când lexicul ne-a luat în stăpânire,
Când ni s-a spus că lumea nu-i a noastră
Să-i dăm ce nume vrem
De-atunci ne revoltăm,
De-atunci fluierăm a pagubă
Și ne mirăm
Că lucrurile nu răspund chemărilor noastre
Până când,
Cuprinși de remușcări,
Ne-am întors la cele dintâi mișcări și sunete
...
În realitate, Soarele chiar dă ocol Pământului,
Iar cel din răsărit e diferit de cel din apus...
Publicat de
Filonous
la
15:38
15
comentarii
29 iunie 2009
Invocaţie adresată oamenilor cerului...
Păzea, că urmează câteva rânduri neplăcute oamenilor pământului! Oamenii cerului să rămână. Cu ei ne umplem singurătăţile. Pe ei îi invocăm atunci când ne scufundăm în lutul captiv. Le-am spus primele vorbe când am deschis ochii. Le-am strigat, acvatic, numele când ne zbăteam să atingem suprafaţa oceanului. Le-am reproşat câte şi mai câte în sudoarea infernului. Dar ne-au zâmbit şi ne-au lăsat să creştem. Ne-au pus dinainte căile încercării de sine. Şi s-au bucurat de bucuriile noastre. Am crezut că-i supărăm cu bolile, cu împleticirile noastre. Am crezut, la un moment dat, că ne vor lăsa îmbrăţişaţi de viscere. Dar atunci şi-au îndreptat mâinile nevăzute întru salvare. Şi ne-au dat de înţeles că ei veghează. Discreţi, constanţi, eterni. Pentru că nu mai ai cu ce să ameninţi un om al cerului. Oamenii cerului se au pe ei în cea mai mare măsură. Şi le trimit semnale zi de zi fiilor cerului, aflaţi pe-acest pământ. Ei au câştigat bătălia de mult. Nu ştiu ce-i frica, dar ştiu ce-nseamnă iubirea. Iubirea aceea, fără chip, cuvinte sau culori. Pentru că ura e a celor fricoşi, în vreme ce iubirea e curajul deplin. Iar ei cred în curaj. Cred în cerul pe care-l găzduiesc privirile celuilalt. Cred că zâmbetul e un vehicol spre înalturi. Combustibilul lor e nesfârşit, nu au nevoie de repaos, nu ţipă a răsplată.Nouă, fiinţe geoceleste, ne rămâne semnul ancorei îndreptate spre cer...
Publicat de
Filonous
la
12:56
31
comentarii
27 iunie 2009
Mother, do you think they'll drop the bomb?...
Recent, Coreea de Nord a anunţat că va serba semicentenarul cu artificii. Îndreptate spre SUA, Coreea de Sud şi Japonia, desigur! :))
Publicat de
Filonous
la
13:49
2
comentarii

